Adevaratul Moș Luca

www.bacaupenet.online

E o dimineață de sâmbată friguroasă, vântul suflă puternic, aerul e rece și umed, frigul îți intră până la oase și te face să-ți clănțăne dinții.
Starda e plină de oameni înfofoliți în haine groase și călduroase, fiecare grăbeste pasul sperând că mișcarea să îi mai dezmorțească un pic.

La coțul străzii, lângă o simingerie din hornul căreia ies nori de aburi și mirosuri ispititoare, stă un bătrân înfrigurat și înfometat. Așteaptă ca un binevoitor să-i ofere ceva de mâncare, haine sau vreun bănuț; orice e bine primit. Dar lumea trece pe lângă el fără să-l observe, parcă e invizibil, poate doar se prefac că nu-l văd, sau în graba lor chiar nu-l observă.

Bătrânul are peste 70 de ani și ne povestește că la viața lui a fost haiduc, că a trait prin codri și a fugit de lege (… că așa era pe atunci, erau alte vremuri … ne zice el).
Îl rugăm să ne lase să-i facem o fotografie, el rușinat își dă jos căciula din cap, își încrucișează brațele și ne arată cel mai frumos zâmbet al lui. Un zâmbet sincer și strălucitor care dă dovadă că acest om bătut de soată, încă nu a fost înfrânt de greutați.

Nu pot să nu mă simt copleșit de sincera bucurie a omului, datorită simplului fapt că am intrat în vorbă cu el. În timp ce ne povestea întâmplări prin care trecuse, își freca mâinile înghețate între ele dar în nici un moment nu-și pierduse zâmbetul de pe buze.

Vă imaginați cât este de ușor să faceți pe cineva fericit?

O vorbă, un gest, un zâmbet e mai mult decât suficient. Trist e faptul că unii nu au parte nici măcar de atât, nu au pe nimeni care să le ofere un gram de afecțiune.

Radioterapie la Bacau

radioterapie-bacau

In curand.

Asa va arata secția de Radioterapie din cadrul Spitalului Județean Bacău. “Un obiectiv aproape finalizat și în plin proces de avizare de către toate instituțiile din domeniul sănătății. Începând cu luna decembrie, pe baza programărilor și cu sprijinul medicilor, aici își vor găsi alinarea suferinței cei care se luptă cu cel mai cumplit sindrom.”

Modernizarea compartimentului de Radioterapie a presupus reabilitarea integrală a clădirii vechi, ce va oferi acum 24 de paturi, și dotarea cu echipamente performante (accelerator liniar de particule și computer tomograf de plan tratament.

sectia-radioterapie-bacau

 

Acceleratoarele de particule de nouă generație pot trata 70% dintre tipurile de cancer, iar zilnic pot beneficia de ședințe peste 20 de pacienți. Se pot realiza iradieri de mare precizie, fără a afecta țesuturile sănătoase din jurul afecțiunii tumorale. Anual, se vor putea face 15.000 de ședințe de iradiere.

radioterapie-bacau1

Da,… asta e o veste foarte buna! Dar ni s-a mai promis și-un spital ultradotat, și-au trecut anii,  uitându-ne la o clădire nefuncționala! Și mai sunt o grămadă de treburi de rezolvat, dar îmbătrânim sperând!

Aeroport nou la Bacau

aeroport-bacau2016

Dupa aproape un an de la demararea lucrarilor la aeroport, santierul acestui obiectiv arata binisor, in sensul ca s-a avansat cu lucrarile dar ritmul e insa destul de lent.
Eu stiu ca executia a stat mai mult in proceduri de achizitii decat in executia efectiva, si mai stiu ca lucrarile sunt conditionate si de orele de zbor zilnice, dar… dupa 6 luni de zile procentul de avansare a lucrarilor efective este de doar 20%. Cum e posibil asa ceva?

aeroport-bacau2016-aprilieterminal-calatori-aprilie

Acum la un an de la start, proiectul se afla la 60% realizare si se estimeaza ca va fi finalizat in luna iunie 2017. Ma intreb daca cele doua campanii electorale din acest an nu vor afecta investitiile, procedurile, achizitiile si tot teancul de aprobari si avize in care politica isi baga nasul.

Pentru cat de importanta este aceasta investitie, totul se misca extrem de incet. Spun acest lucru uitandu-ma la cum se construiesc hipermarket-urile care sunt si mult mai mari si se executa si mult mai repede. Oricum ar prezent situatia Consiliului Județean Bacău, s-au miscat cam greu cu aceasta investitie, vitala de altfel pentru dezvoltarea Bacaului, si ca municipiu si ca judet.

terminal-calatori-aeroport-bacau

Aceasta este doar prima faza a proiectului de modernizare a aeroportului si consta in constructia unui terminal modern cu o capacitate de procesare de 300 de pasageri/ora / flux de plecare, a unui nou turn de control, a unor cladiri tehnice care vor cuprinde garaje, centrala electrica si centrala termica. Foarte importanta este si constructia unui terminal intermodal pentru transport rutier public.

Costurile totale ale acestui prim proiect sunt de 13 milioane de euro, la care se adauga costuri suplimentare legate de creditul pe care l-a facut Consiliul Judetean pentru a finanta aceasta investitie.

Dupa terminarea acestei prime faze a proiectului, se va incepe lucrarile de construire a unei noi piste, in valoare de 37 de milioane de euro. Noua pista va avea o dimensiune de 45 de metri latime si 2.500 de metri lungime si va fi consolidata pentru a putea ateriza si decola din Bacau si aeronave grele.

Le uram succes!

Fara manusi despre… manusi

cu-manusi

Nu sunt un obsedat al curateniei, niciodata nu am fost. Nu sterg tastatura laptopului cu periuta de dinti (desi am inteles ca ar fi plina de microbi mai ceva ca vasul de toaleta), nu aranjez coltul la fata de masa la restaurant…Asta nu inseamna insa ca las o vesnicie farfuriile murdare in cuveta sau ca nu ma spal cu zilele. Sunt echilibrat- nici prea ordonat, dar nici acoperit de panze de paianjen, as zice.

Am lucrat ceva timp intr-un domeniu legat de industria alimentara si am intrat, astfel, in contact cu anumite reguli de igiena care scapa ochiului necunoscatorului. Am inceput sa fiu mai atent cand sunt servit in super-market si…am constatat, cu stupoare, ca e mare miracol ca nu ma imbolnavesc saptamanal.

Cam o data pe saptamana trec pragul unui hiper-market cu nume rezonand a personaj de desene animate (sic!). Nu imi place sa fiu sclavul vreunui brand, dar trebuie sa admit ca imi place diversitatea mare de produse pe care le gasesc si ca pot sa aleg, in liniste, ceea ce imi place si imi permit.

Si, aproape de fiecare data, imi cumpar cate ceva de la produsele proaspete care trebuie cantarite, feliate, manevrate si impachetate in fata ta. Si, aproape de fiecare data raman socat in fata lipsei de griija fata de igiena a personalului. Cumva, personalul a fost “instruit” despre cum sa isi puna manusi de unica folosinta cand te servesc, dar…doar pe o mana. Pe mana cu care tin bucata de carne, spre exemplu.

Mi s-a intamplat sa fie nevoie aproape sa si strig catre vanzatoare sa-si puna manusa…Problema este ca ea nu atinge doar cu o mana produsul pe care eu urmeaza sa-l mananc, ci cu ambele. Este evident ca intre drumurile de la raft, la feliator, la hartie, la cantar ea nu foloseste doar mana stanga (de regula) si ca e o chestiune de timp pana cand si mana ei dreapta atinge mancarea. Daca doamna cu pricina s-ar spala pe maini in fata mea (corect!), n-ar fi nici o problema…Dar mi s-a intamplat sa refuz un produs dupa ce am urmarit cu atentie (si spranceana ridicata sceptic) intreg procesul…

Am crezut initial ca doar personalul din acest hiper-market nu e destul de instruit. Dar, realitatea m-a dus intr-un alt magazin, mai mic, dar cu pretentii si nume de rezonanta locala. De data asta, a fost chiar mai comic (daca nu tragic) pentru ca celebru proces de servire  a esuat lamentabil de la prima etapa…

Concret? Doream niste smantana proaspata si o doamna  a venit amabil, cu tot cu un deget pansat gros (semn ca dedesubt se ascundea mai mult decat o zgarietura) sa ma serveasca. Am inlemnit si am mormait “Nu va puneti manusi, ca tot aveti degetul pansat?”. Ca sa nu mai povestesc de consternarea mea  ca in stanga ei trona, rece si singur, un aparat “Clean Hands” (evident nefolosit??). Doamna a luat intrebarea mea ca pe un atac personal (incruntarea rapida a fost semnul) si a chemat in ajutor o colega, desi o pereche de manusi ar fi rezolvat problema.

Atmosfera era deja tensionata, colega a venit din spate (de unde se spala pe maini, probabil…haha!) si-a pus manusa pe mana stanga. Cu mana dreapta (fara manusa) a turnat in caserola smantana. A folosit mana stanga (cu manusa) pentru manevrarea caserolei pe cantar. Si, la sfarsit, a inchis caserola. Cu mana dreapta (fara manusa), atingand cu grija interiorul caserolei, ca sa o inchida mai bine. Moment in care, plin de frustrarea ca oamenii astia nu inteleg ca eu mananc ceea ce ea nu a indepartat de pe mana ei dreapta, am refuzat caserola cu smantana.

M-am indreptat, resemnat ca nu voi manca totusi smantana proaspata si mai sanatoasa (subiect pentru alta discutie), catre rafturile cu produse ambalate de masini si mi-am promis, in gand, sa nu ma mai enervez.

Din nefericire, povestea este mai comuna decat ai crede si trebuie doar sa privesti cu atentie fiecare gest al vanzatoarei care te serveste cu produse proaspete. Si, dupa ce iti vei fi luat mancarea manevrata cu o singura manusa, sa te intrebi “Cand s-a spalat pe maini ultima oara?” doamna vanzatoare…

Ii e foame cuiva?

“Pampering”-cum m-am simtit rasfatat. Aproape

bocanci-visinii

Nu e prejudecata cand spun ca barbatilor nu le place la shopping, La shopping de haine, pentru ca atunci cand e vorba de gadget-uri, unelte, piese si alte suruburi, putem ramane uitati in magazine cu orele.

E ok sa admitem, insa, ca marii majoritati nu-i place sa caute cea mai potrivita de blugi, cei mai buni bocanci, sau cea mai reusita combinatie de sosete (negru “all the way”, right?). Adica, pentru cei mai multi dintre noi, sa intram de doua ori pe an in magazine de haine/incaltaminte e mai mult decat suficient (mai ales ca avem doar doua anotimpuri…racoros si calduros 🙂 ).

Recunosc ca nu am intrat de buna voie in magazin in aceasta toamna. M-au impins bocancii tociti, gata sa cedeze “teritoriul” la prima picatura de ploaie…M-am inarmat cu rabdare si cu un principiu fundamental de economisire a timpului “Prima pereche care mi se potriveste. Nu conteaza cum arata!” Evident, asa cum ma asteptam, am intrat in magazinul imens (nu dau nume, dar …nu are decat cateva litere J) si m-am blocat. Unde ma uitam vedeam numai bocanci, diverse culori, diverse modele si nu reuseam sa vad o pereche care sa ma cheme. Pentru ca, pur si simplu, nu era doar o pereche care sa-mi placa, ci mult mai multe.

Am abandonat rapid principiul fundamental de shopping la barbati (sau am apreciat corect sansele mele de reusita in aceasta “lupta”- realitatea e in ochiul celui care o percepe, ha! J) si m-am lasat “prada” modelelor de bocanci care ma “asaltau”. Nu m-am mai uitat la ceas (sigur am stat mai mult de 10 minute in magazin) si, cateva modele mai tarziu si o frunte transpirata, am ajuns la o concluzie…visinie (da, si barbatii stiu despre visiniu! J). Si..stupoare! Bocancii alesi erau usor zgariati si…nu puteam sa-i iau asa. Desigur, ar fi fost o chestiune de timp pana cand i-as fi zgariat si eu, dar macar in prima zi sa-i fi avut intacti.

Am ales sa-i cumpar online (da, magazinul era si online) si mare mi-a fost satisfactia cand am fost anuntat, pe mail, frumos si civilizat ca pot sa merg sa-i ridic din magazin.

Am asteptat cu nerabdarea unui copil sa se faca ora deschiderii si…am intrat in magazin cam la 30 de minute dupa ora anuntata. Informez vanzatoarea/agentul de vanzari despre comanda online si…imi spune sa astept.

Revine dupa mai mult de cinci minute (chiar am crezut ca i se facuse rau sau ceva) si imi spune, civilizat, ca inca nu au desfacut coletele primite si ca mai dureaza…cam o ora? Un argument puternic este introdus in discutie “Acum suntem mai ocupati cu aranjarea colectiei de toamna…”

Pardon? Eu sunt client de iarna inghetata? Adica, cum?? Mi-am exprimat nemultumirea (unde e principiul ala cu “clientul pe primul loc”?) si am iesit de magazin. Timpul meu era limitat, nu il aveam in buzunar sa-l pierd prin magazine la cascat gura.

Am trimis si e-mail, ca sa fiu sigur ca nemultumirile mele nu sunt doar vocale si am si sugerat o solutie…Gen, “Va asteptam, vineri-toamna, la ora X sa veniti sa va ridicati comanda”.

O zi mai tarziu, mi s-a raspuns. Cu scuzele de rigoare (oi fi trimis pe planeta sa-i depistez pe toti astia de gresesc la capitolul servicii? J), am fost invitat sa-mi ridic comanda.

In magazin, ma astepta o cutie frumoasa de carton. Inauntru, ascunsi si protejati de o hartie de buna calitate, aproape transparenta, sedeau bocancii mei visinii. O funda discreta completa pachetul si rasfatul meu era deplin acum.

Toata nemultumirea mea anterioara s-a sters cu grija fata de bocancii mei visinii. In final, asteptarea mi-a fost rasplatita.

Ma uit la ei chiar acum. Sunt in continuare sprijinul meu din aceasta toamna si au deja niste “riduri” (care nu se vad rau, ci chiar le dau personalitate) de la purtarea intensa…Ne meritam reciproc, zic 🙂