Lumini noi la o casa veche

iluminatul casei

Cei mai multi dintre noi cand vorbesc despre renovare, iau un calcul doar varuirea peretilor si, bine-nteles, o intensa curatare a geamurilor.

Imi place maxim casa in care stam de ceva ani (si in care am si copilarit), dar unele aspecte nu mai au legatura demult cu tehnologia moderna.

Am aruncat zilele trecute un ochi pe www.proelectrice.ro  (de fapt, gandul asta il aveam de ceva vreme) si planul meu a inceput sa ia contur cand am vazut cat de multe posibilitati as avea pentru a aduce mai multa (si mai potrivita) lumina in casa mea.

In trecut, casele aveau mai putine prize, spre exemplu si maxim un singur punct de conectare a antenei.

Cu atatea calculatoare, televizoare in casa, a devenit o necesitate pentru toti din familia mea ca o “renovare” electrica sa aiba loc cat mai curand.

Spre exemplu, instalatiile electrice sustin acum nu doar televizorul, ci si boxele si echipamentul de conectare a boxelor. Livingul nu are de suferit ca aspect si nimeni nu se mai impiedica in prea multele cabluri.

Evident ca a trebuit sa iau in calcul si faptul ca, odata schimbat designul instalatiilor electrice, anumite puncte importante nu vor mai fi accesibile. De aceea a fost nevoie sa incep cu inceputul (ca sa zic asa) si sa modific si infrastructura prizelor din casa.

O sa sar peste acest capitol (care a fost destul de provocator si uneori anevoios), si o sa vorbesc mai mult despre planificarea iluminarii. Am citit mult despre ce functioneaza si ce nu, alegand in final cea mai buna varianta pentru fiecare camera.

Spre exemplu, un tavan nu face foarte multe pentru estetica unei camere, oricat de ampla ar fi piesa centrala. A fost nevoie sa  il combin cu alte surse de lumina, aplice de perete in zonele mai folosite. Uneori am ales varianta unui lampadar pentru citit (sotia mea a fost foarte incantata), dar am fost inspirat sa instalez surse de lumina si pe rafturile bibliotecii, pe langa plantele din casa si chiar langa pervazurile ferestrelor.

Sa nu uitati si de instalatiile de iluminat care pot fi conectate la prize si sunt activate de un buton simplu. Pot face minuni- chiar sa tina monstrii departe, dupa cum afirma convingator mezinul meu 😀 .

Un aspect care mi se pare foarte util si deloc costisitor este potentiometrul de intensitate care te lasa sa setezi intensitatea luminii. Poti instala mai multe potentiometre intr-o camera, astfel incat poti regla foarte bine gradul de iluminare a unor zone din living, sa zicem.

O adevarata provocare pentru mine a fost bucataria, intrucat are nevoie de lumina in toate zonele de lucru, fara a deveni austera si rece. Nu am optat pentru lumina prea puternica si nu m-am zgarcit nici la potentiometrele de intensitate. Am folosit chiar si instalatii care pot fi coborate in momentul in care mancarea este gata, creand o atmosfera mai placuta in timpul cinei.

Am urmat sfaturile specialistilor si am stabilit 3 niveluri de iluminare: in zona de jos, sub dulapurile de bucatarie si sursele de sus, gen lustra. M-am jucat destul de mult cu voltii si am folosit mai ales lampi cu halogen si becuri LED.

Oricat de tentat am fost (metehne vechi), am evitat sa instalez prea multe instalatii in tavan (de fapt, doar una), dar si doua instalatii de acest tip pot functiona foarte bine impreuna.

Cat despre dormitoare, am incercat sa iau in considerare atat tablourile de pe pereti, cat si inaltimea camerelor in sine. Iti doresti ca lumina in dormitor sa fie la nivelul ochilor, deasupra patului, de aceea e bine ca ele sa nu atarne foarte jos, mai ales daca sunt in mijocul camerei. Se pare ca elementele de iluminare mai ample, dar mai putine, sunt variante mai moderne de iluminare a dormitorului.

Simetria nu este foarte importanta intr-un dormitor, ci mai degraba  folosirea mai multor niveluri de iluminare. O veioza langa un fotoliu, una langa o noptiera, lumini decorative langa dressing sunt optiuni foarte eficiente in orice dormitor. Mi-a placut mult sa folosesc si aplice de perete ca sa evidentiez mai mult un tablou vechi, mostenire de familie. Ce trebuie sa nu uiti cand iluminezi un dormitor este sa “porti” ochiul peste tot in camera si sa nu te focusezi doar pe pat. Iluminand mai multe colturi, creezi de fapt senzatia unui spatiu mai mare, bine echilibrat. Nu trebuie sa iluminezi dormitorul, ci sa aduci lumina intr-un mod interesant si atractiv.

Cea mai importanta regula cand transformi iluminarea unei case este sa creezi flexibilitate, fara sa pierzi controlul asupra nivelului de iluminare, folosind lumini diferite in fiecare zona. O lampa de birou are rolul ei, dar asta nu inseamna ca nu poti folosi si spoturi pentru a ilumina un spatiu intreg. Cat despre stil, e o materie de gust, care este destul de personal. Mie imi plac instalatiile calde, primitoare (si…fun, cum zic copiii mei). Ultimul lucru pe care il vreau in casa este sa am o lampa de birou care imi aminteste de biroul meu de la serviciu, oricat de mult mi-ar place jobul meu…

 

 

Cine a zis ca e nasol la dentist?

Dentist Bacau

Nu mi-a placut niciodata la dentist. Nu-mi place mirosul de substante chimice, nu-mi place sunetul turbinelor (cred ca asa se cheama?), nu-mi plac acele subtiri…Si cum viata are un simt al umorului cei putin ciudat, normal ca dintii ma obiga mereu sa trec macar din cand in cand pe la dentist…

Evident ca nici copilul meu nu e mai prejos si a preluat, cuminte (acum s-a gasit sa ma ia ca model!) frica mea de dentist, astfel incat, cand se apropie momentul vizitei anuale (slava cerului ca e doar o data pe an pentru el!) ma pregatesc intens moral (si aman cat pot momentul).

Satula de atata chin de fiecare data, m-am decis sa schimb atmosfera. Si cum cea mai buna reclama vine de la opiniile celor din jur, am intrebat in stanga, in dreapta ce si cum mai e nou pe piata. Evident ca nu doar un nume a iesit la iveala, dar cel mai la indemana pentru mine a fost ProfiSmile (mda, viteza secolului ma obliga sa-mi aleg cabinetul stomatologic SI in functie de locatie).

La cate experiente nefericite am avut, am zis…”Ce mai conteaza inca una?” Cum vizita anuala a copilului personal a fost data peste cap de ivirea, precoce, a unui dinte am facut repede o programare (se panica piticul ca n-o sa aiba zambet frumos!).

Lucrurile bune se vad de la inceput si mi-a placut ca, fix cu o zi inainte de programare, am primit sms (tehnologia asta!) sa mi se aminteasca de iminenta vizita! Si eu care, precauta, imi “notasem” in calendar (al telefonului, recunosc) ca trebuie sa mergem la dentist…

Mi-am pregatit moral (sau, mai bine zis, m-am pregatit moral!) copilul si m-am prezentat cu 5 minute inainte (politicos, ca tot omul). Sa vezi surpriza! Nu tu miros de chimicale, nu tu pereti albi si monotoni, nu tu sunet de turbine! M-am uitat repede sa vad daca n-am gresit (da…it happens) si nu, eram unde trebuia! Mi-am exersat engleza cu citatele (alese cu talc!) frumos si discret inramate de pe pereti, mi-a venit brusc o pofta imensa de a musca din unul din merele verzi dintr-un bol de sticla (si mie nici nu-mi plac merele!!) si am asteptat cuminti sa fim preluati.

Evident, e greu uneori sa treci de aparente, dar la ProfiSmile toate prejudecatile mele au fost date peste cap (ca, deh, de aia se numesc prejudecati). Si cum ziceam de lucrurile frumoase la inceput, vad ca vine la noi o tanara frumusica foc sa ne confirme precum ca este medicul care se va “aventura” in consultul copilului din mana mea. Cum?? Asa tarnara? Ok, sa vedem daca e priceputa pe cat e de draguta!

Si, ce sa vezi! Incepe tanara doctorita sa vorbeasca direct cu al meu copil (semn ca stie lucruri despre cum castigi increderea pacientului), ma intreaba si pe mine aspecte despre care copilul meu habar nu avea (gen”E alergic la vreo substanta?”). Conversatia continua cu multa rabdare si explicatii simple (ca sa inteleaga si copilul ce se intampla) si se incheie cu un consult bland, dar concludent pentru doamna doctor.

Eu ma uit nedumerita, doamna doctor ne anunta “Se misca suficient de bine incat sa rezolvam acum!” si foloseste repede un spray sa amorteasca (mai mult preventiv, sunt sigura- zambetul ei a ascuns asta!) locul cu pricina. Explica din nou copilului ce urmeaza sa se intample (care, prin minune, era incredibil de ascultator si…fermecat!) si…cateva secunde mai tarziu ii dadea de treaba Zanei Maselute!

Copilul entuziasmat, eu cu transpiratia pe fata si socata ca trecusera 5 minute de cand facuseram cunostinta si ca nimeni nu incerca sa calmeze pe nimeni!

Evident, acesta a fost inceputul unei frumoase colaborari (cat pe ce sa zic prietenii, ca in film) si, pana la urma, si eu am devenit pacient fidel si ascultator. Cat despre copil… Mereu ma intreaba “Cand mergem la curatat dintii?”

 

 

Bacau, Capitala Tineretului

Bacau Capitala Tineretului

Ascultam acele povesti, desi nu era vremea lor…Si totusi

Zilele astea, daca pasii te ratacesc din varii motive pe Centrul nostru (Piata Tricolorului, mai exact) prea des banal si prea rar plin de original, este imposibil sa nu arunci ochii peste trei statui colorate frumos, care par a veghea o titulatura (care suna destul de grav si iremediabil) „Bacau, capitala tineretului”.

Amalgamul colorat nu se opreste aici si la baza „troneaza” un indemn, o urare, un slogan (??) care ascunde, totusi, un mesaj atat de frumos…”Coloreaza-ti generatia!”

generatia colorata BacauTrecem peste impactul vizual care este, pentru cei mai multi, major si incercam sa vedem partea buna (nici nu e foarte greu, oricat de carcotasi am vrea sa fim) a lucrurilor: foarte posibil ca, datorita acestui „moment” statuar (putin probabil sa  existe aceasta expresie, dar…sa o incadram la „licenta poetica”) sa fi fost schimbate si placile de beton lipsa din Piata Tricolorului.

Paranteza: cu cat privim mai mult, cu atat parca vedem scris doar „Bacau Generatia” 🙂 Bine, cele doua sunt colorate la fel, iar mesajul este atat de „agresator cromatic” incat minimizeaza, nedorit, mesajul care se voia a fi fundamental.

Pentru cei care au „sosit” mai tarziu in evenimentul momentului la Bacau, Capiatala Tineretului din Romania este un program national adresat tinerilor, care implica o colaborare stransa intre autoritatile locale si organizatiile neguvernamentale ce acorda prioritate…tinerilor.

In urma unui concurs de concepte, un oras din Romania primeste titulatura de Capitala Tineretului din Romania, fiind  sprijinit financiar (nu va ganditi la bugete care chiar sa conteze) prin formare si consultanta (pam pam!), in creionarea si implementarea ideilor din dosarul de candidatura. Si, sa nu uitam ca programul se desfasoara sub „inteleapta” obladuire (de fapt, Inaltul Patronaj and Presedintelui Romaniei), Klaus Iohannis.

Suna frumos, nu? Suna ca si cum am incerca chiar sa plecam urechea la visurile, aspiratiile, propunerilor tineretului bacauan. Si, mai mult decat atat, suna ca si cum ne-am potoli si noi setea de speranta din prea multele lor sperante…

Una-peste alta, e minunat ca Bacaul este anul acesta Capitala Tineretului in Romania si daca pe 2 mai ai fost prezent (din intamplare sau nu) la preluarea stafetei, inseamna ca esti deja mai aproape de acest program.

Cum orice program care se respecta inseamna mai mult decat o lansare zgomotoasa ( si nu fastuoasa, intrucat tinerii care au ceva de spus nu epateaza, nu tin sa te impresioneze cu ultimele modele de telefon sau piesele vestimentare cat o bursa de studiu a unui coleg), am mers mai departe de ziua de 2 mai si am cautat (cu setea de cunoastere pe care o are un tanar la inceput de drum) un pic mai multe informatii despre ce implica, de fapt si de drept, aceasta titulatura pentru Bacau (nu de alta, dar ne-am speriat brusc ca se vor alinia fundamental la orientarile europene si mentalitatile bacauanilor, ca sa nu mai vorbim despre conditiile din scoli, spital si…sa ne oprim pentru ca imbatranesc si tinerii din proiect pana la epuizarea subiectului).

Din pagina oficiala a programului aflam suficiente informatii despre program in sine, dar (si mai util) despre evenimentele care vor constitui, in fapt, parte integranta din desfasurarea propriu-zisa a programului. Evident, esti binevenit sa devii voluntar, dar, uitandu-ma in jur, dupa o anumita varsta implicarea in actiuni care nu se leaga direct de tine (fie si si curatarea zapezii din fata blocului din cauza careaia era sa-ti rupi gatul acu’ 5 luni) tinde grav spre zero ((nu intram nici la analiza motivelor pentru ca, uneori, cauza devine redundanta: cei 45 de ani de comunism in care voluntariatul era obligatoriu. Da, stim, e un paradox si o nefericita tara).

Bacau Capitala Tineretului 2017

Nu vrem sa dezvaluim prea mult din evenimente; ele par interesante, inchegate si ancorate la nevoile si dorintele actuale ale tineretului. Desigur, cineva se va gasi mereu sa ridice o spranceana (spre exemplu, este usor surprinzatoare alegerea copiilor, si a parintilor lor, internati temporar in  în Secţia de Pediatrie şi Secţia de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică a Spitalului Judeţean de Urgenţă Bacău ca si grup tinta in cadrul unui proiect de prevenire a consumului de alcool, droguri si tutun. Riscul ca un copil bolnav de 9 ani sa inceapa sa fumeze, de stress, in spital fiind, este destul de mic.  Stim insa ca liceele ar fi fost alegerea fireasca, daca nu prea uzitata…Dar, in acelasi timp, de ce sa cauti sa rezolvi o problema acolo unde ea nu se afla??).

Sunt insa multe evenimente in program care vor atrage tinerii din zone diferite de interes, trecand de la teatru, muzica populara, film artistic, pana la baschet, arta culinara, dans si, inevitabil, voluntariat. Ramane doar sa fii atent cand, ce, unde si cum se intampla si sa participi cu inima deschisa si spranceana ridicata doar de impresie placuta.

Ne-ar face placere sa-i cunoastem si pe antreprenorii tineri locali, dar si pe tinerii care, prin performantele lor, au reusit deja si tin sa-si impartaseasca, deschis si sincer, experienta personala la TedX Youth.

Mult? Putin? Nu stim! Am calcat cu incredere de mai multe ori Bacaul in picioare zilele astea (sic!), fara a analiza prea mult de ce mergem prea des cu capul plecat, ingrijorati de ganduri.

Nu stim cat va mai salaslui Bacovia cu tinerii lui colorati de mana in Piata Tricolorului (nu negam ca nu exista informatii si in acest sens). Inchidem jumatate de ochi si la faptul ca prea des, prea mult, statuile contemporane sunt un conglomerat de suruburi si piulite si incercam, cu ultimul dram de “vibe” tanar ramas in noi sa vedem culoarea, chiar si atunci cand viitorul este mai mult…gri 🙂

 

PS: Suntem siguri ca ati recunoscut versurile eternului nostru Bacovia 🙂

Save

Adevaratul Moș Luca

www.bacaupenet.online

E o dimineață de sâmbată friguroasă, vântul suflă puternic, aerul e rece și umed, frigul îți intră până la oase și te face să-ți clănțăne dinții.
Starda e plină de oameni înfofoliți în haine groase și călduroase, fiecare grăbeste pasul sperând că mișcarea să îi mai dezmorțească un pic.

La coțul străzii, lângă o simingerie din hornul căreia ies nori de aburi și mirosuri ispititoare, stă un bătrân înfrigurat și înfometat. Așteaptă ca un binevoitor să-i ofere ceva de mâncare, haine sau vreun bănuț; orice e bine primit. Dar lumea trece pe lângă el fără să-l observe, parcă e invizibil, poate doar se prefac că nu-l văd, sau în graba lor chiar nu-l observă.

Bătrânul are peste 70 de ani și ne povestește că la viața lui a fost haiduc, că a trait prin codri și a fugit de lege (… că așa era pe atunci, erau alte vremuri … ne zice el).
Îl rugăm să ne lase să-i facem o fotografie, el rușinat își dă jos căciula din cap, își încrucișează brațele și ne arată cel mai frumos zâmbet al lui. Un zâmbet sincer și strălucitor care dă dovadă că acest om bătut de soată, încă nu a fost înfrânt de greutați.

Nu pot să nu mă simt copleșit de sincera bucurie a omului, datorită simplului fapt că am intrat în vorbă cu el. În timp ce ne povestea întâmplări prin care trecuse, își freca mâinile înghețate între ele dar în nici un moment nu-și pierduse zâmbetul de pe buze.

Vă imaginați cât este de ușor să faceți pe cineva fericit?

O vorbă, un gest, un zâmbet e mai mult decât suficient. Trist e faptul că unii nu au parte nici măcar de atât, nu au pe nimeni care să le ofere un gram de afecțiune.

Radioterapie la Bacau

radioterapie-bacau

In curand.

Asa va arata secția de Radioterapie din cadrul Spitalului Județean Bacău. “Un obiectiv aproape finalizat și în plin proces de avizare de către toate instituțiile din domeniul sănătății. Începând cu luna decembrie, pe baza programărilor și cu sprijinul medicilor, aici își vor găsi alinarea suferinței cei care se luptă cu cel mai cumplit sindrom.”

Modernizarea compartimentului de Radioterapie a presupus reabilitarea integrală a clădirii vechi, ce va oferi acum 24 de paturi, și dotarea cu echipamente performante (accelerator liniar de particule și computer tomograf de plan tratament.

sectia-radioterapie-bacau

 

Acceleratoarele de particule de nouă generație pot trata 70% dintre tipurile de cancer, iar zilnic pot beneficia de ședințe peste 20 de pacienți. Se pot realiza iradieri de mare precizie, fără a afecta țesuturile sănătoase din jurul afecțiunii tumorale. Anual, se vor putea face 15.000 de ședințe de iradiere.

radioterapie-bacau1

Da,… asta e o veste foarte buna! Dar ni s-a mai promis și-un spital ultradotat, și-au trecut anii,  uitându-ne la o clădire nefuncționala! Și mai sunt o grămadă de treburi de rezolvat, dar îmbătrânim sperând!

Aeroport nou la Bacau

aeroport-bacau2016

Dupa aproape un an de la demararea lucrarilor la aeroport, santierul acestui obiectiv arata binisor, in sensul ca s-a avansat cu lucrarile dar ritmul e insa destul de lent.
Eu stiu ca executia a stat mai mult in proceduri de achizitii decat in executia efectiva, si mai stiu ca lucrarile sunt conditionate si de orele de zbor zilnice, dar… dupa 6 luni de zile procentul de avansare a lucrarilor efective este de doar 20%. Cum e posibil asa ceva?

aeroport-bacau2016-aprilieterminal-calatori-aprilie

Acum la un an de la start, proiectul se afla la 60% realizare si se estimeaza ca va fi finalizat in luna iunie 2017. Ma intreb daca cele doua campanii electorale din acest an nu vor afecta investitiile, procedurile, achizitiile si tot teancul de aprobari si avize in care politica isi baga nasul.

Pentru cat de importanta este aceasta investitie, totul se misca extrem de incet. Spun acest lucru uitandu-ma la cum se construiesc hipermarket-urile care sunt si mult mai mari si se executa si mult mai repede. Oricum ar prezent situatia Consiliului Județean Bacău, s-au miscat cam greu cu aceasta investitie, vitala de altfel pentru dezvoltarea Bacaului, si ca municipiu si ca judet.

terminal-calatori-aeroport-bacau

Aceasta este doar prima faza a proiectului de modernizare a aeroportului si consta in constructia unui terminal modern cu o capacitate de procesare de 300 de pasageri/ora / flux de plecare, a unui nou turn de control, a unor cladiri tehnice care vor cuprinde garaje, centrala electrica si centrala termica. Foarte importanta este si constructia unui terminal intermodal pentru transport rutier public.

Costurile totale ale acestui prim proiect sunt de 13 milioane de euro, la care se adauga costuri suplimentare legate de creditul pe care l-a facut Consiliul Judetean pentru a finanta aceasta investitie.

Dupa terminarea acestei prime faze a proiectului, se va incepe lucrarile de construire a unei noi piste, in valoare de 37 de milioane de euro. Noua pista va avea o dimensiune de 45 de metri latime si 2.500 de metri lungime si va fi consolidata pentru a putea ateriza si decola din Bacau si aeronave grele.

Le uram succes!

Fara manusi despre… manusi

cu-manusi

Nu sunt un obsedat al curateniei, niciodata nu am fost. Nu sterg tastatura laptopului cu periuta de dinti (desi am inteles ca ar fi plina de microbi mai ceva ca vasul de toaleta), nu aranjez coltul la fata de masa la restaurant…Asta nu inseamna insa ca las o vesnicie farfuriile murdare in cuveta sau ca nu ma spal cu zilele. Sunt echilibrat- nici prea ordonat, dar nici acoperit de panze de paianjen, as zice.

Am lucrat ceva timp intr-un domeniu legat de industria alimentara si am intrat, astfel, in contact cu anumite reguli de igiena care scapa ochiului necunoscatorului. Am inceput sa fiu mai atent cand sunt servit in super-market si…am constatat, cu stupoare, ca e mare miracol ca nu ma imbolnavesc saptamanal.

Cam o data pe saptamana trec pragul unui hiper-market cu nume rezonand a personaj de desene animate (sic!). Nu imi place sa fiu sclavul vreunui brand, dar trebuie sa admit ca imi place diversitatea mare de produse pe care le gasesc si ca pot sa aleg, in liniste, ceea ce imi place si imi permit.

Si, aproape de fiecare data, imi cumpar cate ceva de la produsele proaspete care trebuie cantarite, feliate, manevrate si impachetate in fata ta. Si, aproape de fiecare data raman socat in fata lipsei de griija fata de igiena a personalului. Cumva, personalul a fost “instruit” despre cum sa isi puna manusi de unica folosinta cand te servesc, dar…doar pe o mana. Pe mana cu care tin bucata de carne, spre exemplu.

Mi s-a intamplat sa fie nevoie aproape sa si strig catre vanzatoare sa-si puna manusa…Problema este ca ea nu atinge doar cu o mana produsul pe care eu urmeaza sa-l mananc, ci cu ambele. Este evident ca intre drumurile de la raft, la feliator, la hartie, la cantar ea nu foloseste doar mana stanga (de regula) si ca e o chestiune de timp pana cand si mana ei dreapta atinge mancarea. Daca doamna cu pricina s-ar spala pe maini in fata mea (corect!), n-ar fi nici o problema…Dar mi s-a intamplat sa refuz un produs dupa ce am urmarit cu atentie (si spranceana ridicata sceptic) intreg procesul…

Am crezut initial ca doar personalul din acest hiper-market nu e destul de instruit. Dar, realitatea m-a dus intr-un alt magazin, mai mic, dar cu pretentii si nume de rezonanta locala. De data asta, a fost chiar mai comic (daca nu tragic) pentru ca celebru proces de servire  a esuat lamentabil de la prima etapa…

Concret? Doream niste smantana proaspata si o doamna  a venit amabil, cu tot cu un deget pansat gros (semn ca dedesubt se ascundea mai mult decat o zgarietura) sa ma serveasca. Am inlemnit si am mormait “Nu va puneti manusi, ca tot aveti degetul pansat?”. Ca sa nu mai povestesc de consternarea mea  ca in stanga ei trona, rece si singur, un aparat “Clean Hands” (evident nefolosit??). Doamna a luat intrebarea mea ca pe un atac personal (incruntarea rapida a fost semnul) si a chemat in ajutor o colega, desi o pereche de manusi ar fi rezolvat problema.

Atmosfera era deja tensionata, colega a venit din spate (de unde se spala pe maini, probabil…haha!) si-a pus manusa pe mana stanga. Cu mana dreapta (fara manusa) a turnat in caserola smantana. A folosit mana stanga (cu manusa) pentru manevrarea caserolei pe cantar. Si, la sfarsit, a inchis caserola. Cu mana dreapta (fara manusa), atingand cu grija interiorul caserolei, ca sa o inchida mai bine. Moment in care, plin de frustrarea ca oamenii astia nu inteleg ca eu mananc ceea ce ea nu a indepartat de pe mana ei dreapta, am refuzat caserola cu smantana.

M-am indreptat, resemnat ca nu voi manca totusi smantana proaspata si mai sanatoasa (subiect pentru alta discutie), catre rafturile cu produse ambalate de masini si mi-am promis, in gand, sa nu ma mai enervez.

Din nefericire, povestea este mai comuna decat ai crede si trebuie doar sa privesti cu atentie fiecare gest al vanzatoarei care te serveste cu produse proaspete. Si, dupa ce iti vei fi luat mancarea manevrata cu o singura manusa, sa te intrebi “Cand s-a spalat pe maini ultima oara?” doamna vanzatoare…

Ii e foame cuiva?

“Pampering”-cum m-am simtit rasfatat. Aproape

bocanci-visinii

Nu e prejudecata cand spun ca barbatilor nu le place la shopping, La shopping de haine, pentru ca atunci cand e vorba de gadget-uri, unelte, piese si alte suruburi, putem ramane uitati in magazine cu orele.

E ok sa admitem, insa, ca marii majoritati nu-i place sa caute cea mai potrivita de blugi, cei mai buni bocanci, sau cea mai reusita combinatie de sosete (negru “all the way”, right?). Adica, pentru cei mai multi dintre noi, sa intram de doua ori pe an in magazine de haine/incaltaminte e mai mult decat suficient (mai ales ca avem doar doua anotimpuri…racoros si calduros 🙂 ).

Recunosc ca nu am intrat de buna voie in magazin in aceasta toamna. M-au impins bocancii tociti, gata sa cedeze “teritoriul” la prima picatura de ploaie…M-am inarmat cu rabdare si cu un principiu fundamental de economisire a timpului “Prima pereche care mi se potriveste. Nu conteaza cum arata!” Evident, asa cum ma asteptam, am intrat in magazinul imens (nu dau nume, dar …nu are decat cateva litere J) si m-am blocat. Unde ma uitam vedeam numai bocanci, diverse culori, diverse modele si nu reuseam sa vad o pereche care sa ma cheme. Pentru ca, pur si simplu, nu era doar o pereche care sa-mi placa, ci mult mai multe.

Am abandonat rapid principiul fundamental de shopping la barbati (sau am apreciat corect sansele mele de reusita in aceasta “lupta”- realitatea e in ochiul celui care o percepe, ha! J) si m-am lasat “prada” modelelor de bocanci care ma “asaltau”. Nu m-am mai uitat la ceas (sigur am stat mai mult de 10 minute in magazin) si, cateva modele mai tarziu si o frunte transpirata, am ajuns la o concluzie…visinie (da, si barbatii stiu despre visiniu! J). Si..stupoare! Bocancii alesi erau usor zgariati si…nu puteam sa-i iau asa. Desigur, ar fi fost o chestiune de timp pana cand i-as fi zgariat si eu, dar macar in prima zi sa-i fi avut intacti.

Am ales sa-i cumpar online (da, magazinul era si online) si mare mi-a fost satisfactia cand am fost anuntat, pe mail, frumos si civilizat ca pot sa merg sa-i ridic din magazin.

Am asteptat cu nerabdarea unui copil sa se faca ora deschiderii si…am intrat in magazin cam la 30 de minute dupa ora anuntata. Informez vanzatoarea/agentul de vanzari despre comanda online si…imi spune sa astept.

Revine dupa mai mult de cinci minute (chiar am crezut ca i se facuse rau sau ceva) si imi spune, civilizat, ca inca nu au desfacut coletele primite si ca mai dureaza…cam o ora? Un argument puternic este introdus in discutie “Acum suntem mai ocupati cu aranjarea colectiei de toamna…”

Pardon? Eu sunt client de iarna inghetata? Adica, cum?? Mi-am exprimat nemultumirea (unde e principiul ala cu “clientul pe primul loc”?) si am iesit de magazin. Timpul meu era limitat, nu il aveam in buzunar sa-l pierd prin magazine la cascat gura.

Am trimis si e-mail, ca sa fiu sigur ca nemultumirile mele nu sunt doar vocale si am si sugerat o solutie…Gen, “Va asteptam, vineri-toamna, la ora X sa veniti sa va ridicati comanda”.

O zi mai tarziu, mi s-a raspuns. Cu scuzele de rigoare (oi fi trimis pe planeta sa-i depistez pe toti astia de gresesc la capitolul servicii? J), am fost invitat sa-mi ridic comanda.

In magazin, ma astepta o cutie frumoasa de carton. Inauntru, ascunsi si protejati de o hartie de buna calitate, aproape transparenta, sedeau bocancii mei visinii. O funda discreta completa pachetul si rasfatul meu era deplin acum.

Toata nemultumirea mea anterioara s-a sters cu grija fata de bocancii mei visinii. In final, asteptarea mi-a fost rasplatita.

Ma uit la ei chiar acum. Sunt in continuare sprijinul meu din aceasta toamna si au deja niste “riduri” (care nu se vad rau, ci chiar le dau personalitate) de la purtarea intensa…Ne meritam reciproc, zic 🙂